Blefaroplastia superioară este intervenția chirurgicală prin care se îndepărtează excesul de piele — și, când este cazul, de grăsime — de la nivelul pleoapelor superioare.
Rezultatul: o privire deschisă, odihnită, fără aspectul de „pleoape grele" care îmbătrânește fața și, în cazurile avansate, îngustează câmpul vizual.
Candidatul tipic pentru blefaroplastie superioară observă că pielea pleoapei superioare atârnă peste pliul natural, machiajul „se șterge" pe exces, iar seara apare senzația de oboseală oculară. Cauza este, în majoritatea cazurilor, laxitatea pielii odată cu vârsta, dar excesul poate fi și moștenit, prezent de la vârste tinere. În formele severe, pielea în exces se sprijină pe gene și limitează vederea periferică superioară.
Intervenția se efectuează sub anestezie locală, durează aproximativ 45–60 de minute pentru ambele pleoape, iar pacientul pleacă acasă în aceeași zi. Excesul de piele este măsurat și desenat cu precizie preoperator, iar incizia este plasată exact în pliul natural al pleoapei — astfel încât cicatricea finală rămâne ascunsă când ochii sunt deschiși. Dacă există hernieri de grăsime, acestea se reduc în aceeași ședință.
Blefaroplastia superioară este o intervenție cu risc scăzut atunci când este corect indicată și executată.
Posibilele complicații includ: hematom, infecție, asimetrie, cicatrizare vizibilă, senzație temporară de uscăciune oculară sau lăcrimare (sindrom de ochi uscat tranzitoriu, mai frecvent la pacienții cu predispoziție preexistentă) și, rar, dificultate temporară de închidere completă a pleoapelor. Evaluarea preoperatorie include istoricul ocular tocmai pentru a identifica din timp acești factori, iar toate riscurile sunt detaliate în formularul de consimțământ informat.
Nu. Intervenția se face sub anestezie locală, deci nu se simte durere. Postoperator disconfortul este redus și se controlează cu analgezice obișnuite.
Incizia este plasată în pliul natural al pleoapei, astfel încât cicatricea este ascunsă când ochii sunt deschiși și devine practic imperceptibilă în câteva luni.
De regulă după 7–10 zile, când echimozele s-au estompat. Firele se scot la 5–7 zile.
Rezultatul este de lungă durată — de regulă 10–15 ani sau mai mult. Procesul natural de îmbătrânire continuă, dar excesul îndepărtat nu „revine" ca atare.
Nu, scopul este redarea unui aspect odihnit și natural, nu modificarea formei ochilor. Forma și expresia rămân ale tale.
Sindromul de ochi uscat preexistent nu este neapărat o contraindicație, dar trebuie declarat la consultație — el impune o evaluare atentă și o tehnică adaptată, pentru a nu accentua simptomele.
Blefaroplastia superioară este intervenția chirurgicală prin care se îndepărtează excesul de piele — și, când este cazul, de grăsime — de la nivelul pleoapelor superioare.
Rezultatul: o privire deschisă, odihnită, fără aspectul de „pleoape grele" care îmbătrânește fața și, în cazurile avansate, îngustează câmpul vizual.
Candidatul tipic pentru blefaroplastie superioară observă că pielea pleoapei superioare atârnă peste pliul natural, machiajul „se șterge" pe exces, iar seara apare senzația de oboseală oculară. Cauza este, în majoritatea cazurilor, laxitatea pielii odată cu vârsta, dar excesul poate fi și moștenit, prezent de la vârste tinere. În formele severe, pielea în exces se sprijină pe gene și limitează vederea periferică superioară.
Intervenția se efectuează sub anestezie locală, durează aproximativ 45–60 de minute pentru ambele pleoape, iar pacientul pleacă acasă în aceeași zi. Excesul de piele este măsurat și desenat cu precizie preoperator, iar incizia este plasată exact în pliul natural al pleoapei — astfel încât cicatricea finală rămâne ascunsă când ochii sunt deschiși. Dacă există hernieri de grăsime, acestea se reduc în aceeași ședință.
Blefaroplastia superioară este o intervenție cu risc scăzut atunci când este corect indicată și executată.
Posibilele complicații includ: hematom, infecție, asimetrie, cicatrizare vizibilă, senzație temporară de uscăciune oculară sau lăcrimare (sindrom de ochi uscat tranzitoriu, mai frecvent la pacienții cu predispoziție preexistentă) și, rar, dificultate temporară de închidere completă a pleoapelor. Evaluarea preoperatorie include istoricul ocular tocmai pentru a identifica din timp acești factori, iar toate riscurile sunt detaliate în formularul de consimțământ informat.
Nu. Intervenția se face sub anestezie locală, deci nu se simte durere. Postoperator disconfortul este redus și se controlează cu analgezice obișnuite.
Incizia este plasată în pliul natural al pleoapei, astfel încât cicatricea este ascunsă când ochii sunt deschiși și devine practic imperceptibilă în câteva luni.
De regulă după 7–10 zile, când echimozele s-au estompat. Firele se scot la 5–7 zile.
Rezultatul este de lungă durată — de regulă 10–15 ani sau mai mult. Procesul natural de îmbătrânire continuă, dar excesul îndepărtat nu „revine" ca atare.
Nu, scopul este redarea unui aspect odihnit și natural, nu modificarea formei ochilor. Forma și expresia rămân ale tale.
Sindromul de ochi uscat preexistent nu este neapărat o contraindicație, dar trebuie declarat la consultație — el impune o evaluare atentă și o tehnică adaptată, pentru a nu accentua simptomele.
© Copyright 2026 Dr. Lazăr.
Toate drepturile rezervate.
Dr. Lazăr
© Copyright 2026 Dr. Lazăr.
Toate drepturile rezervate.
